Stănica Răduț-Bostănaru Social media dă pe-afară de gânduri de-ale mamelor. Unele cu perdea, altele fără, își expun trăirile, experiențele din aventura mămicească. Rar însă se întâmplă să existe și povești despre experiențele taților…
În primul rând, așa cum femeia devine “mamă” când naște (ceea ce vine la pachet cu o pepinieră întreagă de transformări, trăiri), așa și bărbatul devine “tată” când i se naște pruncul. De ce noua lui viață ar fi mai puțin importantă decât a femeii? De ce sentimentele lui nu ar fi de notat? De ce nu ne-am apleca atenția si asupra faptului că și viața lui a fost dată peste cap?
Știți că eu nu țin (vorba aia din popor) nici cu capra, nici cu varza, dar mi se pare că de cele mai multe ori lumina reflectoarelor cade pe experiența femeii în postura de mamă, iar tatăl intră într-un con de umbră. Bine, aici mă refer la un tată prezent în viața copilului, implicat activ. Despre ceilalți, nu vorbesc 🤐.
Încă de la începutul relației noastre, eu și olteanu’ aveam un obicei care ne făcea tare bine. Când ne strângeam seara acasă, petreceam cel puțin o oră povestind despre întreaga zi, cum ne-a fost, ce-a fost bine, ce n-a mers, cum ne simțeam. După ce am devenit părinți, am transformat acest obicei, iar acum nu adormim până nu puricăm evenimentele de peste zi (prin mesaje pe telefon, în timp ce-i veghem somnul puiului). Vorbim, vorbim des nu doar despre bebe și cu cât nebunii ne umple viața… ci și despre cum ne simțim, ce merge bine, ce ne face fericiți, dar și ce ni se pare greu și ce am putea face mai bine, planuri pentru ziua următoare sau chiar pentru o perioada îndelungată. Îmi place mult să îl “ascult” (chiar și în scris :)))) și, la rândul meu, mă simt ascultată.
Cum știu sigur că v-a plăcut primul “interviu” de tată de Eric (vaaai, din vremea când puiul avea 4 luni), nu puteam să nu marcăm și pragul de 1 an cu câteva întrebări amuzante și răspunsuri sincere (dacă ați ratat primul interviu, link aici)
Așadar, spre deliciul vostru și, mai târziu, al propriului fiu, tata de Eric răspunde (nesilit ce nimeni 😁).
Cum ai descrie primul an alături de bebe?
Tata de Eric: Greu, dar pe cât de greu a fost, pe atât de frumos… Să vezi evoluția de la o zi la alta, mi se pare fascinant și împlinitor.
Care este cea mai frumoasă amintire din această perioadă?
Tata de Eric: Sunt multe, noi ne bucurăm pentru fiecare lucru nou pe care îl face bebe 😄. De fapt, nicio zi nu seamănă cu alta și tocmai asta face să fie zeci de amintiri într-un timp destul de scurt.
Care este cea mai neplăcută amintire?
Tata de Eric: Că mă bate cu jucăriile și mă simt trist…😂😂 (mama de Eric: aici trebuie să dau eu o explicație 🤣. Pe cât posibil, atunci când micul ștrengar “sare calul”, evităm să îi spunem NU căci oricum nu funcționează cuvântul magic la bebeluși, în schimb îi spun cum mă face să mă simt acțiunea lui, iar tata de Eric bineînțeles că râde de mine 🤦♀️).
Ce preferi?
Să îl schimbi pe Ericuț sau să îl hrănești?
Tata de Eric: Schimbat. La mâncare îmi stă inima 😂 (mama de Eric: îi stă inima mai ales când îl vede pe pui aspirând un fir întreg de paste).
Erupții dentare sau greva somnului?
Tata de Eric: Dacă mă gândesc la cât de ușor/greu a fost pentru mine fiecare dintre experiențe, prefer erupții dentare. Dacă mă gândesc la el, prefer greva somnului că el era pus pe joacă și bucurie la 3 noaptea 🤪.
În brațe sau de mânuță?
Tata de Eric: Dacă mă întrebai acum 2 luni, îți ziceam că vreau de mânuță… Acum îți zic că îl vreau înapoi în brațe… Doare mai tare spatele când stau cocoșat.
Să mănânce carton sau frunze? 🤣
Tata de Eric: Frunze că nu se îneacă cu ele.
Stadiul de bebeluș sau iepuraș pe baterii?
Tata de Eric: Iepuraș pe baterii. Chiar dacă e obositor, e mai frumos să îl vezi fericit și cu chef de prostioare.
Stadiul de bebe care bolborosește pe limba lui sau copchiluț care te întreabă toată ziua “ce???” sau care îți răspunde “da”/“nu”? 🤣
Tata de Eric: Întrebări :))) că vrea băiatul să afle multe lucruri.
Ce îți place cel mai mult din aventura de părinte?
Tata de Eric: Te simți altfel, eu am devenit altfel. Sunt mai calm, mai răbdător, mai grijuliu. E o altă etapă și pentru noi. Noi ne înțelegem și ne iubim altfel. Suntem mult mai mult decât eram până să vină bebe.
Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce ai schimba din parcursul nostru în formula de 3 (5, cu blănoase)?
Tata de Eric: Nimic. Îmi place așa cum am făcut lucrurile doar noi.
Cum îți imaginai că o să fii ca tată și cum ești de fapt?
Tata de Eric: Nu mă gândeam că o să fiu așa grijuliu.
Cum îți imaginai viața cu un bebeluș și cum este de fapt?
Tata de Eric: Nu mă gândeam că o găsim bucurie în toate trăsnăile pe care le face 😀.
De ce ți-e cel mai dor de viața ante-bebe?
Tata de Eric: Călătorii și sală… dar revenim în forță 💪.
Ce ți se pare cel mai greu în creșterea unui copil?
Tata de Eric: Baia și schimbatul hainelor după fiecare masă 😂.
Ce ai fi vrut să faci cu Ericuț în primul an și nu s-a întâmplat?
Tata de Eric: Să se uite cu mine la meciuri și F1 😞.
Îl ducem pe Ericuț la creșă? 🤣
Tata de Eric: Următoarea întrebare :)))).
Unde te vezi peste 5 ani? 🤣🤣🤣
Tata de Eric: În tribună la antrenamentul lui la fotbal 🤩.
Vă mulțumim pentru atenție 🤣.
P.S. Ericuț, ești iubit, lipitoare mică! 💝
