Magie în pași micuți. De la bebeluș, la băiețel

Curând, Doamne, mai curând decât îmi pot imagina pentru că (nu-i așa?!) timpul ăsta este tare necruțător, Ericuț va ieși din categoria “bebeluși” și va trece în cea de “copil mic”/todler. Cum sună 🤦‍♀️… 

Nu mi-e dor deloc de bebelușeală în general, dar mi-e dor de Ericuț bebeluș, de începutul nostru împreună, de primul lui zâmbet, de primul râs în hohote, primul “mama”, prima năstrușnicie, prima interacțiune cu surorile lui blănoase, prima, prima orice. 

Însă… 

iubirea, iubirea chiar ea, știați că este infinită? Când crezi că mai mult de atât nu se mai poate, simți cum în sufletul tău, iubirea dă din coate și-și mai face un pic de loc, încă un pic, încă un pic. 

Băiețel tare drag, încă miroși a migdale dulci. De fiecare dată când adormi, îmi scufund nasul în părul tău și-mi întipăresc direct în inimă fiecare moment cu tine. 

Astăzi se împlinesc fix 10 luni și două săptămâni de când te-am strâns în brațe pentru prima dată. Cum au fost ultimele patru luni? Incredibile, pline, fantastice, dar și obositoare (Pentru Ericuț, aș mai adăuga și dureroase). 

• Ne “lăudăm” deja cu 4 dințișori ieșiți complet; încă doi care tocmai au erupt și alți câțiva care urmează în curând. Până acum, procesul în sine a fost suportabil pentru noi, dar nici nu îmi pot imagina câtă durere simte micuțul. De fiecare dată, înainte să erupă un dințișor, doarme “chinuit”. Se vaită prin somn, suge foarte des noaptea și se învârte de pe o parte pe alta. Din fericire, a durat destul de puțin de fiecare dată (o săptămână- două). Nu a făcut febră, dar a fost nițel mai supărat îl unele momente. 

• Din categoria achizițiilor, se ridică în picioare singurel de multă vreme (mai exact de la 6 luni) agățându-se de noi sau de obiectele din casă, aleargă în patru labe cât e ziua de lungă de la un capăt în altul al apartamentului, face pași susținându-se de mobilă, vine singurel când este strigat dintr-o altă cameră. Face cascadorii în genunchi :))). 
  

• Spune maaaamaaaa cu sens cât e ziua de lungă și multe alte cuvinte în limba bebelușească (a spus și tata, dar nu a mai exersat 😎), bebe, baba. Folosește și o onomatopee specială când le vede pe Firicica și Jucărica (mi-ar fi greu de scris cum face :))). 

• Este în continuare fascinat de cele două fete blănoase ale casei, dar acum diferența e că fuge după ele în 4 labe sau se ridică la ele :))))). La asta nu cred că se așteptau nici ele. Firicica e pusă pe șotii (ca și el de altfel) și sunt cam nedespărțiți întreaga zi, în vreme ce Jucărica chiar nu cred că îl place :)))). Doar îl acceptă. Dacă ar fi fost după ea, sigur trebuia să îi facem retur lui Ericuț de muuuultă vreme :)). Nici nu-l caută, nici nu se joacă cu el, doar îi acceptă prezența în regatul ei. 

• Este extrem de curios și pus pe explorat. Indiferent ce ai în mână, e a lui sigur :))). Niciun loc din casă nu rămâne neparcurs. Și de fiecare dată când face ceva nou, se întoarce către noi mândru, așteptându-ne reacțiile 💝. 

• De când a descoperit mișcarea/deplasarea liberă nu mai este mare fan “în brațe”. Vrea libertate, vrea să ajungă singurel dintr-un punct în altul. Ba chiar se frustrează îl iei în brațe fix în mijlocul aventurii :)). 

• Îți arată cu degețelul exact ce își dorește sau îl impresionează: spre exemplu, dacă te vrea pe tine, arată cu degețelul; dacă vrea în părculeț, pac un degețel indicând direcția; dacă ceva i se pare interesant, hop degețel. 

• Dansează când aude muzică și e absolut delicios 🤣. Are și melodii preferate. Pe lângă cele bebelușești pe care i le cânta mami de când era un strop de omuleț, trăiască ultimul album al lui the weeknd (n-are gusturi rele, ce să zic 😁). 
  

• A învățat să se joace singur; toată ziua mută obiecte dintr-un loc în altul; pune forme mici în forme mai mari, așază cerculețe pe un tub. Își scoate singurel jucării din cutiile lui (mai ales după ce abia le-am strâns și pare totul un pic mai ordonat :))).

• Se preface că tușește dacă ne aude pe noi, cască zgomotos :)) și de foarte multe ori prefăcut :))). 

• Știe să se joace cu Firicica: cu paie sau se preface că Firicica aleargă după el, iar el se aruncă fuga fuga ca un spiriduș în brațele noastre :))). 

Și în toate aceste achiziții, dar și numeroase altele, aportul nostru este minim. Bineînțeles, îi arătăm “cum se face”, dar apoi toată munca o face singurel. Suntem acolo pentru el și lângă el non-stop. Ne jucăm împreună, îl încurajăm, îl admirăm, explicăm, povestim, dar îi oferim și momentele de liniște, de joacă singur. Și ne topim de drag privindu-l cum își face de treabă, apoi ni se aruncă în brațe obosit. 

Ești mai mult decât visam, copil bun!