5 luni și un munte de iubire

Dacă nu ar exista filmulețele, sutele de poze, amintirile amprentate bine în suflet, am zice că bebe Eric a fost dintotdeauna așa “mare”.

Îl privim și ne întrebăm când au trecut 5 luni?! Unde a zburat timpul sau cine ce-a făcut cu el? Ai răbdare cu noi, clipă.

Ținem acum în brațe, nu un bebeluș, ci un băiețel în miniatură …

care înțelege mai mult decât credeam că o pot face bebelușii…
care se bucură ca nimeni altcineva când aude de la tati “hai, tati, mergem afară?”…
care ne anunță singurel că e vremea de nani îngânând “aaaaa, aaaa, aaaa” (Știți voi, acel aaaaaa cu care eram noi culcați pe picioare. Culmea, Eric nu a fost legănat niciodată, dar cunoaște perfect acel aaaaa, aaaa)…
care înțelege exact când îl întreb dacă vrea lăptic :D…
care nu mai are răbdare și sare etape și faze…
care e mai vocal și mai vorbăreț decât mine în ultima perioadă :))))…
care ne uimește cu scheme noi în fiecare zi…
care râde în hohote când o vede pe Firicica, sora lui blănoasă…
care ne caută cu privirea continuu și ne bucură fiecare secundă a vieții noastre.