
Cum îmi zâmbești tu…
Nu-mi amintesc să o fi făcut
altcineva vreodată.
Mă vezi și chipul
ți se-nseninează
într-o clipă.
Râzi când atât de simplu
eu doar mă uit
spre tine.
Și-mi cuprinzi tot sufletul
în palmele tale atât de mici,
atât de mici.
E limba iubirii pe care
tu o vorbești acum
cu-atâta ușurință.
Și simt cum prin ființa-mi
curge fericire,
când tu simplu
îmi zâmbești
atât de pur,
atât de inocent.

Iubire,
mama lui Eric