Stănica Răduț-Bostănaru Mi-e tot mai clar că mamele dețin în minte și în suflet mai multe “sertare” în care stochează amintirile, dar, v-ați întrebat vreodată unde se află cel cu amintiri mai puțin plăcute din perioada de început în ale părințelii?! 🧐
Mă amuzam la un moment dat când, pe un grup privat, mai multe mămici spuneau că tot greul cu care te confrunți în creșterea primului copil se uită repede, motiv pentru care prinzi curaj să faci al doilea copil, al treilea etc.
😵💫 Acum, pe bune, cum este posibil ca momentele în care păream sfârșită, disperată, epuizată, depresivă, acum să mi le amintesc ca și cum le-a trăit altcineva?! Cum? Când atunci mi se păreau crunte și… eterne?
O mămică dragă mi-a lansat invitația de a povesti despre relația lui bebe cu somnul. Este un exercițiu incredibil pentru mine, nu neapărat subiectul în sine, ci concluziile pe care le trag chiar despre propria persoană în calitate de mamă…
Recitesc articole pe blogul personal și-mi dau seama (cu tristețe) că nici măcar acolo nu mi-am dat voie să mă plâng sau să cer ajutorul. Absolut toate situațiile povestite sunt așternute pe blog la mult timp după ce s-au întâmplat. Fie că vorbim despre regresii ale somnului, diversificarea greoaie, colici, niciodată nu am găsit puterea de a vorbi despre ele fix atunci când se întâmplau. Așteptam să treacă și abia ulterior, cu umor si mult haz de necaz, împărtășeam lumii prin ce am trecut.
🤍 Acum știu. Acum știu că aș fi avut nevoie de ajutor sau doar de o prietenă dispusă să-mi asculte fricile, să-mi spună că este o perioadă normală, că va fi bine.
Ce vreau să zic e că tare mi-ar plăcea să vorbim mai des și despre momentele mai grele, despre hopurile pe care le întâlnim în creșterea Omulețului, despre fricile noastre (și, Doamneee, câte mai sunt), despre nevoile noastre ca proaspete mame/proaspeți părinți, despre ajutor.
Dacă nu ne plângem, nu înseamnă că nu este și greu (pe cât de frumos si împlinitor este). Ai putea fi curios și să întrebi proaspăta mamă/proaspătul tată cum îi e de fapt! (Dincolo de poza perfectă share-uită în online)
Ah, ce ciudă-mi e că încep să mi se încețoșeze amintirile… chiar și cele mai puțin plăcute sunt extrem de valoroase…
