“Dar tu cum ești? Ești bine?”

Dacă ai în cercul tău o prospătă mamă, te rog din suflet, pune mâna pe telefon și întreab-o simplu “dar tu cum te simți? Ești bine?”. De atât are nevoie o proaspătă mamă. De susținere. De gânduri bune. De oameni pe care să îi intereseze în mod real și cum se simte proaspăta mamă, nu doar de câte ori a gângurit bebe în ziua respectivă, câte grame a mai luat în greutate sau dacă a spus “mama” imediat ce a fost scos din maternitate 🤓. O proaspătă mamă uită cu ușurință de foame, de sete, de părul nespălat, de vezica ce stă să pocnească, însă, sufletul ei nu uită lipsa de suport din exterior…
Începutul nu are cum să fie decât greu pentru orice mamă. Oricât de leoaice am vrea să părem, la începutul mămiciei, suntem de fapt niște “mielușele” cu sufletul tremurând la fiecare bătaie de inimă a lui bebe, la fiecare plâns neînțeles al lui, la fiecare băiță, la fiecare somn. Bebelușii nu vin cu “instrucțiuni de creștere”, de înțelegere a nevoilor, iar mama își îndreaptă întreaga energie către el. Simțurile i se ascut, instinctul e la un alt nivel. Pe lângă asta, adăugați și furtunile hormonale, depresia… un întreg uragan interior. Da, uneori, așa este împachetat începutul rolului de “mamă”. I’ve been there și mi-a fost cumplit de greu să constat că oamenii au uitat de mine, că și atunci când mă căutau, o făceau în principal tot pentru a-și “rezolva” ei o nevoie.

Dar tu cum te simți? Ești bine?