Stănica Răduț-Bostănaru Sau cum să îți stresezi bărbatul 🤣.
Șapte luni și abia acum pot să spun cu mâna pe suflet că nu-mi mai stresez atât de tare soțul în ceea ce privește creșterea lui Ericuț. Bine, mint un pic, dar vă spun mai jos de ce.
Eh, da, puiul a împlinit 7 luni. În tot acest timp, de fiecare dată când s-a întâmplat să plec se lângă el 2-3 minute în timp ce dormea, soțul avea o sarcină clară: să stea cu ochii pe bebe, să îi cronometreze fiecare inspirație, expirație.
Să ne înțelegem: nu să stea pur și simplu în cameră, ci efectiv să se uite la pieptul lui sau chiar să îi țină mâna pe piept ca să simtă mai bine dacă respiră copilul. Yeah, I know. Crazy new mom in town 🥳🤧😁.
Da, se poate spune că la mine anxietatea s-a manifestat și așa. Ca și cum fix în minutul în care nu eram eu lângă bebe, s-ar fi putut întâmpla ceva. Dacă vă gândiți că ar fi neîncrederea în soț, nici vorbă de așa ceva. Am toată încrederea că s-ar descurca aproape în orice situație care nu cere musai prezența mamei. Mi-a demonstrat deja că este un tată de Eric extraordinar. Însă, am făcut greșeala de a citi cam mult despre bebelușeală, inclusiv despre sindromul morții subite la nou-născut ( 🤦♀️ I know). Recomand tuturor proaspetelor mămici/ viitoarelor mame să citească, însă, cumva, să își protejeze gândurile. Eu n-am reușit. Cel puțin în primele luni, când bebe dormea nopțile întregi, eu îl păzeam, ba de drag, ba de teamă ca nu cumva să i se întâmple ceva peste noapte. Nu a existat somn nevegheat.
Pe lângă sindromul despre care am pomenit mai sus, mai aveam o obsesie “să nu vomite prin somn!!!”. După un episod în care bebe a scos lăptic și pe nas și pe gură de am zis că mor pe loc, n-am mai avut pace. Cu toate că situația aceasta nu s-a mai repetat, am mai adăugat o sarcină în fișa de post a tatălui de Eric “să respire și să nu vomite prin somn” 🤣.
Între timp, temerile mele s-au mai estompat, dar, sper că nu i-am lăsat soțului sechele. Are sens să vă spun că și acum îl găsesc cu ochii ațintiți pe pieptul lui bebe sau cu mâna simțindu-i pulsul?! 😂
Well, acum chiar e loc de alte anxietăți :))))).
Vă ziceam la începutul articolului că mint un pic că nu-mi mai stresez soțul.
Scenariul prezent este următorul: Ericuț, la numai 7 luni ale lui (corectate – aproape 6 luni) a devenit extrem de activ. Într-o secundă e hop pe o parte, ba pe alta, ba se aruncă din funduleț direct pe burtă pentru a ajunge la diverse lucruri care sunt extraordinar de gustoase :))))). Și bineînțeles că mommy brain a luat-o razna again :)))).
Așa că “să respire copilul” a fost înlocuit cu “să nu cadă copilul din pat”, “să nu se bată parte-n parte cu pisica”, “să nu mănânce servețele” 🤣, “să nu se-arunce de pe canapea”, “să nu se înece cu apă”, “să nu, să nu, să nu” 😅.
Tare curioasă mi-s cum își “stresează” alte mămici soții :))).
