Stănica Răduț-Bostănaru Pisicile de acasă păreau gigantice în comparație cu el. Tatăl lui nu l-a luat în brațe o bună perioadă de teamă să nu-l sfarme cu iubirea lui…
Hăinuțele îi veneau precum sacii pe un par. Îl pierdeam lejer în orice salopetă.
Până în acel moment nici nu știam că există mărimea zero la pampers (@pampers_romania ), singurii care i se potriveau și chiar și aceia îi erau mărișori.
Eu niciodată nu mai văzusem un bebeluș atât de mic și totuși… alți copii se nasc cu un sfert din greutatea pe care Ericuț a avut-o la naștere.
El este micul meu erou pe care deja îl cunoașteți. Deși pe biletul lui de externare scrie “prematur”, încă din prima secundă de viață ne-a demonstrat tuturor cu câtă determinare și voință a venit pe lume. Noi am fost un caz tare fericit și sunt atât de recunoscătoare pentru că, deși cântărea cât o sticlă de cola, era un nou-născut perfect sănătos care s-a adaptat rapid la viața extrauterină.
Astăzi, gândurile mele se îndreaptă către toți puiuții prematuri și familiile lor. Vă văd, vă simt, vă aud și vă doresc putere infinită, credință și iubire.
Dacă aș putea, v-aș lua câte un pic din durere sub aripa mea…
Putere vouă, micilor mici!
Putere vouă, mame și tați de suflețele mici, prea mici!
