Stănica Răduț-Bostănaru Raza mea de soare, așa-i că nu ți-am mai scris de ceva vreme?
Dar, știi ce? Tu știi mai bine decât oricine că în fiecare secundă a vieții mele, eu îți scriu direct în suflet. Chiar sufletul meu îți scrie pe razele sufletului tău. Iubirea. Bucuria de a te avea în viața mea. Binecuvântarea și recunoștința de a ne fi unul altuia exact așa cum știm noi să ne fim.
Copilul meu, copilul meu atât de minunat, mă întreb zilnic cât bine am făcut în viața aceasta și în toate celelalte pentru a primi darul de a fi mama ta.
Îmi tresaltă inima de bucurie și mândrie când te văd cât de frumos crești, dar, totodată, îmi plânge sufletul pentru că toate se întâmplă mult, mult prea repede… și tu-mi mai încapi doar un pic în brațe… dar pentru totdeauna, parte din ființa mea.
Mi-e dor, mi-e dor să mi te-alinți cu orele la sân, să lenevim amândoi în fața unei jucării ponosite pentru ca mai apoi ție să-ți colinde somnul ființa mică, iar eu să nu mă mai satur să te adulmec, să te privesc, să te pictez în mintea mea pentru totdeauna.
Ce bucurie să-ți fiu mamă! Ce onoare să fiu martora creșterii tale și câtă recunoștință îți port pentru tot ce mă înveți zilnic. Pentru că da, puiule, tu ești cel mai bun, mai răbdător și sincer profesor pe care l-am avut vreodată.
Te ador, copile, și mi-aș dori să știi asta în orice secundă a vieții tale. Și atunci când ne prăpădim de râs, și atunci când mă bosumflu dintr-un motiv banal, iar tu vii să mă împaci, și atunci când tu te superi, iar eu îți dau spațiu să-ți trăiești emoția, reamintindu-ți că sunt acolo pentru tine.
La finele fiecărei zile, îți promit, copilul meu din soare, îți promit că voi face tot ce stă în puterea mea să îți fie bine, să crești frumos și pentru ca nimeni să nu știrbească din bucuria și seninul de pe chipul tău.
Ești iubire mai presus de orice!
Mama
